definiția basca definiție dex

basci, -ce, s.m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor² (1), privitor la basci². – Din fr. basque.

s.n. v. bască.

(persoană) s. m., adj. m., pl. basci; f. sg. báscă, g.-d. art. báscei, pl. básce

(parte a unei jachete) s. n., pl. báscuri

adj. – Din Țara Bascilor. Fr. basque. – Der. bască, s.f. (beretă). S-a spus înainte și bască (‹ fr. basque) pentru „fustă lungă”; cuvîntul a ieșit din uz o dată cu moda. Același lucru se poate spune despre baschină, din fr. basquine.

s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca]

(nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce

(beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băști

(adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri

(beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băști

I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ♢ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque)

s. n. parte a unei jachete (fuste) care acoperă șoldurile. (< fr. basque)

băști, s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s.n.] – Din fr. [beret] basque.

s. beretă. (Poartă ~ pe-o ureche.)

(beretă) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

(limba) s. f., g.-d. art. báscei

(limba) s. f., g.-d. art. báscei

f. Acoperământ pentru cap, confecționat dintr-un material moale, de obicei din lână, având formă rotundă și plată, cu marginile îndoite înăuntru; beretă. [G.-D. băștii] /<fr. basque

s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Pl. băști, var. basc s.n. / < fr. (beret) basque].

(limbă) s. f., g.-d. art. báscei

(beretă) v. básc²

(albie, lâna tunsă de pe o oaie, luză, vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști

(limbă) s. f., g.-d. art. báscei

s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque)

s.f. sg. arest; pușcărie; închisoare.

, adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

adv. v. aparte, deosebit, separat.

adv., prep.

adv. – În afară de, exceptînd. – Megl. bașcă. Tc. bașka (Roesler 590; Șeineanu, II, 40; Lokotsch 263); cf. alb. baškë „împreună”, bg. baška „separat”. -Der. bășcălui, bășcăși, bășcui, vb. (a despărți, a da la o parte).

băști, s.f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei; redută. [Var.: báștă s.f.] – Din pol. baszta.

s. v. beci, pivniță.

s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști