definiția baschet definiție dex

(1) s.n., (2) bascheți, s.m. 1. S. n. Baschetbal. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ghete de baschetbal. – Din fr. basket.

s. (SPORT) baschetbal.

(joc) s. n.

n. v. BASCHETBAL. /<fr. basket

m. mai ales la pl. Ghete pentru baschetbal. /<fr. basket

s.n. Joc de echipă cu mingea în care fiecare echipă urmărește să arunce mingea într-un coș fixat de un stâlp pe terenul echipei adverse. // s.m. pl. Încălțăminte de sport asemănătoare unor ghete de pânză cu talpă groasă, folosită în practicarea jocului de baschet. [Var. baschetbal, baschetbol s.n. / < engl., fr. basket(-ball)].

(joc) s. n.

(gheată) s. m., pl. báscheți

I. s. n. joc sportiv între două echipe a câte 5 jucători, în care mingea se aruncă într-un coș fixat de un stâlp pe terenul echipei adverse; baschetbal. II. s. m. pl. încălțăminte de sport asemănătoare unor ghete de pânză cu talpă groasă. (< engl., fr. basket)

(‹ engl., fr.) s.n., s.m. 1. s.n. Joc sportiv inventat de James Naismith (1891). Se dispută între două echipe formate din cîte cinci jucători, în care fiecare component încearcă să introducă mingea în coșul echipei adverse. Partida se desfășoară în două reprize a cîte 20 minute de joc efectiv, pe un teren dreptunghiular, avînd la capete panouri cu coșuri, la înălțimea de c. 3m. 2. s.m. (Mai ales la pl.) Ghete pentru sport care fac parte din echipamentul baschetbalistului.

expr. (adol.) v. a-l durea în bigă.

(încălțăminte) s. m. pl. (sg. báschet)