definiția basicul definiție dex

s.n. (Inform.) Limbaj simbolic ușor accesibil, universal. [Pr.: béizic] – Din engl. basic.

(limbaj de programe) (angl.) [pron. béĭsic] s. propriu n.

s. n. (inform.) limbaj de programare a calculatoarelor, utilizat în regim convențional și interpretativ. (< engl. basic)

(‹ engl. B[eginner's] A[ll purpose] S[ymbolic] I[nstruction] C[ode]) s.n. (INFORM.) Limbaj de programare destinat în special folosit în regim conversațional.

s.m. Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională. [Pr.: béizic-íngliș] – Cuv. engl.

s.f. Formă simplificată a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte și forme gramaticale. [Pron. bésic-ingliș. / < engl. basic-english].

/béizic-ingliș/ s. f. Formă simplificată a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte și forme gramaticale. (<engl. basic-english)

(cuv. engl.) [béisikiŋgliș] subst. Formă simplificată a limbii engleze, avînd la bază c. 850 de cuvinte și un minim de reguli gramaticale, creată de C.K. Odgen și I.A. Richards între 1926 și 1930, cu scopul de a servi ca limbă internațională.

/béizic-frenci/ s. f. formă simplificată a limbii franceze, cu un vocabular și o gramatică reduse. (<engl. basic-french)