expr. (adol., vulg.) 1. a avea idei ciudate / extravagante. 2. a fi extrem de încrezut.
s. f., g.-d. art. bășínei; pl. bășíni
s.f. – Vînt, pîrț. – Var. (Mold.) beșină. Mr. bișină, megl. bișǫnă. Lat. *vĭssῑna, de la vĭssῑre (Pușcariu 190; REW 9380; Candrea-Dens., 140; DAR); cf. sard. pisina, calabr. vissina, sicil. bissino, cat. veixina, sp. bejin, astur. bixin (Corominas, I, 437). – Der. bășinos, adj. (care face vînturi; pîrțîit; laș). V. și băși.