definiția basti definiție dex

(beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băști

băști, s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s.n.] – Din fr. [beret] basque.

s. beretă. (Poartă ~ pe-o ureche.)

(beretă) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

(limba) s. f., g.-d. art. báscei

f. Acoperământ pentru cap, confecționat dintr-un material moale, de obicei din lână, având formă rotundă și plată, cu marginile îndoite înăuntru; beretă. [G.-D. băștii] /<fr. basque

s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Pl. băști, var. basc s.n. / < fr. (beret) basque].

(beretă) v. básc²

(albie, lâna tunsă de pe o oaie, luză, vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști

(limbă) s. f., g.-d. art. báscei

s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque)

s.f. sg. arest; pușcărie; închisoare.

s.f. – 1. (Înv.) Bastion. 2. Subteran, pivniță. – 3. Închisoare. – Var. bașcă, bașt(i)e. Pol. baszta „bastion”, din it. bastia, cf. germ. Bastei (Cihac; DAR); apare și în mag. baszta (Gáldi, Dict., 105). Sensurile 2 și 3 există numai la forma bașcă. Este cuvînt înv., astăzi înlocuit de bastion (‹ fr. bastion), care aparține aceleași familii.

băști, s.f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei; redută. [Var.: báștă s.f.] – Din pol. baszta.

s. v. beci, pivniță.

s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

s.f. v. bașcă.