batire, s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.
s. n., pl. batíre
n. Fir de bumbac format din câteva fire simple, întrebuințat la însăilat. /Orig. nec.
s.n. – Ață de însăilat. Fr. bâtir „a însăla” (sec. XX). Termen de croitorie.
s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, întrebuințat la însăilat. [< fr. bâtir].
s. n. fir de bumbac răsucit ușor, la însăilat. (< fr. bátir)