s.n. Faptul de a bea. – V. bea.
băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.
adj. v. beat.
s. n.
1) v. A BEA. 2) (despre persoane) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; în stare de ebrietate; beat; turmentat. [Sil. bă-ut] /v. a bea
, băute s.f. 1. petrecere. 2. timpul petrecut de un grup de colegi sau prieteni într-un local în timpul lor liber.