s. m., art. baziléul
s.m. v. basileu.
s. m., art. baziléul; baziléi, art. baziléii
s. m. 1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali. 2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte. 3. titlu purtat de împărații bizantini și de regii persani până la cucerirea arabă. (< fr., gr. basileus)