becaține, s.f. Becață. – Din fr. bécassine (după becață).
s. (ORNIT.) 1. (Gallinago media) becață, (reg.) berbecuț, oaia-morților. 2. (Gallinago gallinaria) becață, (Bucov.) oaia-morților.
s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne
f. v. BECAȚĂ. /<fr. bécassine
s.f. Pasăre migratoare înrudită cu becața, dar mult mai mică. [< fr. becassine].
s. f. becață. (după fr. bécassine)
(după fr. becassine) s.f. Pasăre migratoare din ordinul caradriiformelor, de pasaj în România, cu ciocul lung, drept, subțire și flexibil, cu penaj maroniu dungat cu galben și negru, cu carnea gustoasă, care trăiește în regiunile mlăștinoase (Gallinago); becață.