s.n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție. ♢ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșúg, bilșúg s.n.] – Din magh. böség.
s. 1. abundență, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos, (rar) afluență, mănoșie, răsfăț, risipă, (livr.) opulență, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, săturare, spor. (~ de bunuri.) 2. v. bunăstare.
n. Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesitățile obișnuite; abundență; îndestulare. ♢ Din belșug a) în cantitate mare; mult; b) din plin; cu prisosință. /<ung. bölség