adj. m., pl. bemolizáți; f. sg. bemolizátă, pl. bemolizáte
adj. (fon; despre sunete) caracterizat prin coborârea intensității. (< fr. bémolisé)
bemolizez, vb. I. Tranz. A pune bemolul înaintea unei note sau a unui șir de note. – Din fr. bémoliser.
vb., ind. prez. 1 sg. bemolizéz, 3 sg. și pl. bemolizeáză