benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.
adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.
(despre circumstanțe, împrejurări etc.) Care face bine; cu efect pozitiv; binefăcător; prielnic; favorabil; propice. /<fr. bénefique
adj. (Liv.) Favorabil (în sens astrologic), binefăcător. [Cf. fr. bénéfique, it. benefico].
adj. favorabil, binefăcător. (< fr. bénéfique, lat. beneficus)