subst. (Fam.; în expr.) A-l lua benga (pe cineva) = a-l lua dracul, a o păți; a muri. – Din țig. benga.
s.m. – Diavolul. Țig. beng (Miklosich, Zig., 177; Philippide, Principii, 148; Graur 128; Juilland 158); cf. țig. sp. bengue, benguí „demon” (Besses 35; Clavería 126).
(fam.) (în expr. a-l lua ~) s. m.
, divinitate nefastă în mito-folclorul și superstițiile țiganilor; drac, demon.
s. invar. (țig.) 1. drac, diavol. 2. boală incurabilă; cancer. 3. rău, nenorocire.