benzine, s.f. Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combusibil la motoarele cu explozie. – Din fr. benzine.
f. Amestec lichid de hidrocarburi, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, obținut prin distilarea petrolului sau produs prin sinteză și folosit, mai ales, drept combustibil pentru motoarele cu explozie. /<fr. benzine
s.f. Amestec lichid de hidrocarburi, obținut prin distilarea fracționată a țițeiului și folosit mai ales drept combustibil în motoarele cu explozie. [< fr. benzine].
s. f. amestec lichid de hidrocarburi obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracare sau sinteză. (< fr. benzine)
(‹ fr.) s.f. Amestec de hidrocarburi lichide (cu 5-12 atomi de carbon în moleculă) în diferite proporții, cu p.f. 40-200ºC, obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracarea fracțiilor petroliere sau prin sinteză. Caracteristicile principale ale b. sînt limitele de fierbere și cifra octanică. Este utilizată ca principal combustibil pentru motoarele de automobil și de aviație, ca solvent etc. ♦ B. etilată = b. care servește drept carburant în motoarele cu ardere internă; pentru a i se îmbunătăți calitățile antidetonante i se adaugă tetraetilplumb; din cauza toxicității este colorată în roșu sau în albastru, pentru a evita folosirea ei în alte scopuri. B. sintetică = b. obținută prin hidrogenarea cărbunilor sau prin sinteză din oxid de carbon și hidrogen.