s.f. – Rîpă, prăpastie. – Var. băucă. Origine necunoscută. Nu este deloc probabilă der. propusă de Diculescu 182, din v. germ. biugo. Este cuvînt de circulație restrînsă.
beuci, s.f. Văgăună, scobitură neregulată săpată de ape; loc prăpăstios. [Pr.: be-u-]