, bibici, s.m. (Ornit.) Nagâț. – Din magh. bibic.
bibici, -ce, s.m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.
s. v. nagâț.
(pasăre, persoană) s. m., pl. bibíci
m. Pasăre migratoare de baltă, de talie mică, cu moț și cu penaj colorat; nagâț. /<ung. bibic
s.m. – (Trans.) definitie/nagâț">Nagîț. Mag. bibic (Cihac, II, 512).
s.m. – Iubit. Var. (înv.) bibi. Fr. bibi. Cuvînt fam., ca și der. bibică, s.f. (iubită).