s.f. Studiul cărții ca fenomen al vieții sociale, care cuprinde istoria, producția și răspândirea cărții. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliologie.
s. f. (sil. -bli-o-), art. bibliología, g.-d. bibliologíi, art. bibliologíei
f. Știință care se ocupă cu studiul cărților sub aspectul publicării, difuzării și comercializării lor. [Art. bibliologia; G.-D. bibliologiei; Sil. -bli-o-lo-gi-e] /<fr. bibliologie
s.f. Știință care se ocupă cu studiul cărților din punctul de vedere al formelor în care se prezintă, al istoricului lor etc. [Gen. -iei. / < fr. bibliologie, cf. gr. biblion – carte, logos – studiu].
s. f. disciplină care studiază cărțile din punctul de vedere al formelor în care se prezintă, al istoricului lor etc. (< fr. bibliologie)