Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bicelor definiție dex
bicelor
găsește rime pentru
bicelor
Cuvinte apropiate:
bicolor
a face rahatul bici / din rahat bici
expr. (vulg.)
a
obține
o
performanță
notabilă
într-un
domeniu
de
activitate
, cu
resurse
modeste
, în
împrejurări
defavorabile
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bicelor
a-i da bice / muci
expr.
a
lua
viteză
, a
grăbi
pasul
; a
accelera
desfășurarea
unei
acțiuni
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bicelor
BÍCI,
bice
,
s.n. (
Adesea
fig.)
Obiect
alcătuit
dintr-o
curea
sau o
împletitură
de
curele
, mai
rar
de
cânepă
,
legată
de un
băț
, cu care se
lovesc
sau se
îndeamnă
animalele
să
meargă
. ♦
Lovitură
dată cu
obiectul
descris
mai
sus
. [Var.: (
reg
.)
zbici
s.n.] – Din sl.
biči
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bicelor
BICI
s.
biciușcă
, (
reg
.)
năpârcă
, (Mold.)
puhă
, (
Ban
. și Transilv.)
zbici
.
(O
lovitură
de ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bicelor
bici
s. n., pl.
bíce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bicelor
BICI bíce
n.
1)
Obiect
constând
dintr-o
curea
sau dintr-o
împletitură
de
curele
,
legată
de un
băț
, cu care se
îndeamnă
vitele
la
mers
. 2)
Lovitură
dată cu un
astfel
de
obiect
. 3)
fig.
Întâmplare
nefastă
, care
aduce
mari
pierderi
și
suferințe
;
nenorocire
. [
Monosilabic
] /<sl.
biți
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bicelor
bíci (bíce),
s.n. –
1.
Obiect
din
împletitură
de
curele
cu care se
lovesc
sau
îndeamnă
animalele
să
meargă
. –
2.
Lovitură
dată cu acest
obiect
. Sl.
bičĭ
de la
biti
„a
lovi
” (Miklosich,
Lexicon
,
22;
Slaw. Elem.,
14; Cihac; Berneker 56); cf. bg.
bičŭ
, sb., cr.,
ceh
.,
rus
.
bič
,
pol
.
bicz
. Cf. și
băț
. Der.
biciui
,
vb. (a
bate
cu
biciul
);
biciuială
,
s.f. (
bătaie
cu
biciul
,
flagelare
);
biciuitor
,
adj. (care
biciuiește
);
biciușcă
,
s.f. (
bici
). Din
rom
.
provine
săs
.
bitsch.
Ngr. βίτσα și
alb
.
bisk
se
trag
direct
din sl. (cf. G. Meyer, 34).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bicelor
bici,
bice
s.n. (deț.)
infractor
aflat
la
prima
condamnare
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bicelor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK