biciuiri, s.f. Acțiunea de a (se) biciui și rezultatul ei; biciuială. – V. biciui.
s. 1. șfichiuire, șfichiuitură, (rar) biciuială. (~ cailor.) 2. v. flagelare.
s. v. ridiculizare, satiră, satirizare.
s. f., g.-d. art. biciuírii; pl. biciuíri