bidivii, s.m. Cal tânăr, iute și frumos. [Var.: (reg.) bidibíu, bididíu s.m.] – Din tc.bedevî.
m. Cal tânăr, iute și frumos, folosit, mai ales, la călărie. [Sil. -di-viu] /<turc. bedevî
s.m. – 1. Armăsar, cal arab. – 2. (Arg.) Băiat, flăcău. – Var. bidibiu, bididiu. Tc. bedevi, de la bedu „deșert” (Șeineanu, II, 50) care este aceeași rădăcină a lui beduin. Odinioară se întrebuința și cu funcție adj.: un cal bidiviu. – Der. bididie, s.f. (arg., țiitoare, amantă), cf. sl. bedevija, „iapă arabă”.