bifurcări, s.f. Faptul de a se bifurca; (concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație. – V. bifurca.
s. v. bifurcație.
s. f., g.-d. art. bifurcării; pl. bifurcări
s.f. Acțiunea de a bifurca și rezultatul ei; bifurcație. [< bifurca].