bigami, -e, adj., s.m. și f. (Persoană) care are două soții, respectiv doi soți; (persoană) culpabilă de a fi contractat două căsătorii paralele. – Din fr. bigame, lat. bigamus.
și substantival (despre persoane) Care încheie o nouă căsătorie, fără a desface legal prima; căsătorit concomitent cu două persoane. /<lat. bigamus, fr. bigame
adj., s.m. și f. (Cel) care se găsește în situația de bigamie. [< fr. bigame, cf. lat. bis – de două ori, gr. gamos – căsătorie].