bihunci, s.f. (Reg.) Trăsură ușoară pe patru roți, trasă de obicei de un singur cal. – Din ucr. bihunky.
s. f., g.-d. art. bihúncii; pl. bihúnci
f. înv. Trăsură ușoară de curse, trasă de un singur cal. /<ucr. bihunki
s.f. – Trăsură ușoară. Rus. bigunki „trăsură de curse” (Iordan, BF, VI, 163). Se folosește numai în Mold.