definiția bilete definiție dex

bilete, s.n. 1. Scrisoare de câteva rânduri. 2. Bucată mică de hârtie sau de carton imprimat care dă dreptul la intrarea (și ocuparea unui loc) într-o sală de spectacol, într-o arenă sportivă etc. * Bilet de bancă = hârtie de valoare emisă de o bancă, prin care acesta se obligă să plătească deținătorului, la prezentare, suma înscrisă pe hârtie. Bilet de ordin = hârtie prin care o persoană se obligă să plătească altei persoane o anumită sumă de bani la cererea acesteia din urmă; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.

s. 1. (pop. și fam.) răvaș, scrisorică, țidulă. (Să-ți dau un ~ pentru ...) 2. v. bancnotă. 3. bilet de loterie v. loz.

s. n., pl. biléte

n. 1) Bucată mică de hârtie sau de carton imprimat, care, fiind procurat contra unei plăți, atestă dreptul de a beneficia de ceva. ~ de teatru. ~ de loterie. ♢ ~ de voie hârtie prin care unui militar i se permite de a ieși în oraș. ~ de bancă hârtie de valoare, emisă de o bancă. 2) Scrisoare scurtă. /<fr. billet

s.n. – Bucată mică de hîrtie,răvaș; permis, act. Fr. billet, la început prin intermediul tc. bilet (sec. XVIII).

s.n. 1. Scrisoare foarte scurtă, de câteva rânduri. ♦ Tabletă. 2. Imprimat, înscris, scrisoare prin care se aduce la cunoștință ceva, se confirmă ceva etc. ♢ Bilet de voie = hârtie prin care se acordă permisiunea de a ieși în oraș unui militar încazarmat, unui elev intern etc.; bilet de bancă = bancnotă; bilet la ordin = cambie. [Pl. -te, -turi. / < fr. billet, cf. it. biglietto].

s. n. 1. scrisoare scurtă. 2. tabletă (4). 3. mic imprimat care confirmă un drept (la un spectacol, de călătorie etc.). o ~ de bancă = bancnotă; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează față de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadență; cambie. (< fr. billet, it. biglietto)

bilete, s.f. (Tehn.) Țaglă. – Din fr. billette.

s. v. țaglă.

s. f., pl. biléte

s.f. Semifabricat din oțel cu secțiunea pătrată, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se stanțează diferite piese; țaglă. [Pl. -te. / < fr. billette].

s. f. semifabricat din oțel cu secțiunea pătrată, din care se laminează bare, sârme etc.; țaglă. (< fr. billette)

, revistă literară, apărută cu mari intermitențe la București, zilnic sau săptămînal, din 1928 pînă în 1945, sub conducerea lui T. Arghezi.