definiția binari definiție dex

binari, -e, adj. 1. Compus din două unități, din două elemente; care se divide în câte două elemente. 2. (Despre plante) Cu organele dispuse perechi. 3. (Mat.) A cărui bază este numărul doi. ♢ Relație binară = relație care are loc între doi termeni. – Din fr. binaire, lat. binarius.

adj. m., pl. binári; f. sg. bináră, pl. bináre

1) Care constă din două elemente; cu două elemente în componență. Compus ~. Aliaj ~. 2) (despre plante) Care are organele dispuse în perechi simetrice. 3) mat. Care are drept bază numărul doi. ♢ Relație ~ă relație dintre doi termeni. /<fr. binaire

adj. 1. Care este compus din două unități, din două părți. ♢ (Muz.) Subdiviziune binară = subdiviziune a unui timp în două, patru sau opt părți egale. ♦ (Despre plante) Cu organele dispuse câte două, câte patru etc. ♦ (Chim.) Compus din două elemente, din două substanțe etc. 2. (Mat.) A cărui bază este numărul 2. ♢ Relație binară = relație care are loc între doi termeni. [Cf. fr. binaire, lat. binarius].

I. adj. 1. format din două unități; divizibil cu 2. (chim.) constituit din două elemente. ♢ compus din două elemente dispuse câte două. 3. (mat.) a cărui bază este numărul 2. II. s. f. (astr.) stea dublă. (< fr. binaire, engl. binary, lat. binarius)