binecrescuți, -te, adj. Care a primit o educație aleasă; cu purtări cuviincioase. – Bine + crescut (după fr. bien-élevé). [idem DEX'84]
adj. civilizat, manierat, politicos, (înv.) politicit, (fig.) fin, subțire, urban. (E un om ~.)
adj. m., pl. binecrescúți; f. sg. binecrescútă, pl. binecrescúte
Care a primit o educație bună; cu purtări cuviincioase. [Sil. -cres-cut] /bine + crescut