binoame, s.n. Expresie algebrică formată din doi termeni (monoame) separați de semnul + sau -. – Din fr. binôme.
s. n., pl. binoáme
n. Expresie algebrică, alcătuită din suma sau diferența a două monoame. /<fr. binôme
s.n. Expresie algebrică alcătuită din doi termeni. [Pl. -oame. / < fr. binôme, cf. lat. bis – de două ori, gr. nome – diviziune].
I. adj. (despre ecuații) din doi termeni. II. s. n. 1. expresie algebrică din suma sau diferența a doi termeni. 2. grup de două elemente. (< fr. binôme, lat. binomium)