s.f. Ramură a geochimiei care studiază compoziția chimică a biosferei. [Pr.: bi-o-ge-o-] – Din fr. biogéochimie.
s.f. Ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. [< fr. biogéochimie].
s. f. ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. (< fr. biogéochimie)
(‹ germ.) s.f. Ramură a geochimiei care studiază relațiile dintre biosferă și celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compoziția chimică a organismelor și modul de participare a materiei vii și a produselor și de descompunere în procesele de migrație și de acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră). Metodele b. sînt folosite și în prospecțiunile zăcămintelor de minerale utile.