s.f. Ramură a biologiei care studiază fauna și flora peșterilor. [Pr.: -bi-o-spe-o-] – Bio- + spelogie. Cf. fr. biospéléologie.
f. Ramură a speologiei care se ocupă cu studiul biosferei din peșteri și din apele subterane. [Sil. bi-o-spe-o-] /<fr. biospéléologie
s.f. Parte a speologiei care se ocupă cu studiul animalelor și al plantelor cavernicole. [< fr. biospéologie].
(bi-os-pe-o-/-o-spe-) s. f., art. biospeología, g.-d. biospeologíi, art. biospeologíei
s. f. știință care studiază viețuitoarele din peșteri. (după fr. biospéléologie)
(‹ {s} bio + speologie) s.f. Știință care studiază formele de viață din mediul cavernicol. Ia naștere ca disciplină științifică din inițiativa savantului român Emil Racoviță (1907), care-i trasează problematica și planul de lucru al cercetărilor viitoare, și se consolidează ca știință de sine stătătoare, cu obiect și metodică specifice de lucru.