s.f. Utilizarea terapeutică a unor produse provenite de la ființe vii. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biothérapie.
s. f. (sil. bi-o-), art. bioterapía, g.-d. art. bioterapíei; pl. bioterapíi
f. Terapie a unor boli cu ajutorul produselor biologice. [Sil. bi-o-te-ra-pi-ie] /<fr. biothérapie
s.f. (Med.) Tratament al unor afecțiuni cu ajutorul vaccinurilor și al unor produse organice (fermenți lactici, bilă etc.). [Gen. -iei. / < fr. biothérapie, cf. gr. bios – viață, therapeia – tratament].
s. f. 1. tratament al unor afecțiuni cu ajutorul unor produși biologici. 2. transmiterea de către organismul unui individ a unei cantități de energie către organismul altui individ, în scopul ameliorării stării psihosomatice a acestuia. (< fr. biothérapie)