birnici, -ce, s.m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. Contribuabil. – Bir + suf. -nic.
s. contribuabil, subiect, impozabil, (înv.) dajnic, dăjdiar, liude, mode. (~ din orânduirea feudală.)
s. m., pl. bírnici
m. înv. Persoană obligată să plătească bir. /bir + suf. ~nic