birocrați, -te, s.m. și f. Persoană care practică birocrația. – Din fr. bureaucrate.
s. (depr.) scriptolog. (Nu-i decât un ~.)
m. și f. Func-ționar care practică birocratismul. [Sil. -ro-crat] /<fr. bureaucrate
s.m. și f. Funcționar care dă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului; formalist. [Var. biurocrat s.m. și f. / < fr. bureaucrate].
adj., s. m. f. (cel) care practică birocratismul. (< fr. bureaucrate)
birocrații, s.f. Interpretare și aplicare a legilor, a dispozițiilor, a regulamentelor etc. numai în litera lor, fără preocuparea de a le înțelege spiritul; birocratism, funcționarism. – Din fr. bureaucratie.
s. f. (sil. -cra-). art. birocrațía, g.-d. art. birocrațíei; pl. birocrațíi, art. birocrațíile
f. 1) Atitudine caracterizată printr-o respectare exagerată a formalităților sau a regulilor scrise; formalism. 2) Totalitate a birocraților. [Art. birocrația; G.-D. birocrației; Sil. -cra-ți-e] /<fr. bureaucratie
s.f. 1. (Rar) Birocratism. 2. Birocrație muncitorească = pătură coruptă prin salarii mari și alte avantaje; aristocrație muncitorească. [Gen. -iei, var. biurocrație s.f. / < fr. bureaucratie, cf. fr. bureau – birou, gr. kratos – putere].
s. f. birocratism; ansamblul funcționarilor publici. (< fr. bureaucratie)