definiția bis definiție dex

, (1) adj. invar., (2) bisuri, s.n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ** (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S.n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.

, bisuri, s.n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program.

adj. invar. repetat. (Strada Gloriei numărul 2 ~.)

adj. invar., adv.

adj. invar. (precedat de un număr) Care se repetă a doua oară; repetat a doua oară. /<lat. bis

interj. (se folosește pentru a exprima dorința spectatorilor de a repeta un număr dintr-un program, o arie etc.). /<lat. bis

adv. – 1. Repetat, a doua oară; se folosește numai în enumerările în care un număr determinat apare de două ori. – 2. (Interj.) Încă o dată; se folosește pentru a cere actorilor sau cîntăreților să repete o parte din programul artistic. Fr. bis, din lat. bis. – Der. bisa, vb. (a repeta).

v. bi-.

adj.invar. A doua oară, repetat. // interj. Exclamație folosită de spectatori pentru a solicita un artist, un ansamblu etc. să repete un număr din program, o arie etc. [< lat. bis – de două ori].

elem. bi-. ()

I. adj. inv., adv. (pe lângă un număr) a doua oară; repetat. II. interj. exclamație prin care auditoriul solicită un artist, un ansamblu să repete un număr din program, o arie etc. III. s. n. număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program. (< fr., lat. bis)