bisturie, s.n. Instrument chirurgical în formă de cuțitaș, care servește la incizii. – Din fr. bistouri.
s. n., art. bisturíul; pl. bisturíe, art. bisturíele
n. Instrument în formă de cuțit, folosit pentru operații chirurgicale; cuțit de disecție. [Sil. -stu-riu] /<fr. bistouri
s.n. Cuțit special folosit la operații chirurgicale, la disecții etc. [Pl. -ie / < fr. bistouri, cf. it. bistori < pistoriensis – fabricat la Pistoia].
s. n. instrument tăios folosit la operații chirurgicale, disecții. (< fr. bistouri)
(‹ fr. {i}) s.n. Instrument utilizat la disecția sau la secționarea țesuturilor vii. ♦ B. electric = b. folosit în chirurgia modernă, care realizează incizia cu ajutorul curenților electrici de înaltă frecvență. ♦ B. cu laser = b. care utilizează o rază laser în operații de mare precizie și finețe.