bitumări, s.f. Acțiunea de a bituma. - V. bituma.
s. v. bitumaj.
s. f., g.-d. art. bitumării; pl. bitumări
s.f. Acțiunea de a bituma; bitumaj. [< bituma].
(‹ fr.) s.f. 1. Procedeu de tratare cu bitum a uni agregat mineral, astfel încît grăunțele să se acopere cu o peliculă subțire de bitum. 2. Operație de umplere a rosturilor dintre pavele sau dintre dale cu un mastic sau un chit bituminos.