definiția blatul definiție dex

expr. 1. a călători într-un mijloc de transport în comun fără a achita costul călătoriei. 2. a urmări un spectacol fără a achita biletul. 3. a lua parte la acțiuni ilicite.

, blaturi, s.n. Foaie din aluat special preparată pentru tort. – Din germ. Blatt.

s.n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. – Et. nec.

s. n., pl. bláturi

blaturi, s.n. (În gastronomie) Produs semipreparat de cofetărie-patiserie: un aluat gata copt, de formă rotundă (pentru torturi) sau dreptunghiulară (pentru prăjituri sau rulade).

s.m. – (Arg.) Tovarăș, amic. Rus. blat „mită” (Unbegaun, BL, IX, 103), cf. po blatu „în mod ilegal”, blatnoi „de jargon”. Iordan, BF, II, 208, îl relaționa direct cu germ. Blatt „foaie” cf. Graur, BL, VI, 141. – Der. blătui, vb. (definitie/argou">Arg., a cădea la învoială).

s.n. Aluat pentru prăjituri. [< germ. Blatt].

s. n. 1. foaie de aluat pentru tort. 2. suprafață (netedă) a unor obiecte. (< germ. Blatt)

blaturi s.n. 1. folosirea unui mijloc de transport în comun fără achitarea costului călătoriei. 2. vizionarea unui spectacol fără achitarea biletului de întrare. 3. operațiune ilicită (în general). 4. (înv.) tăinuitor, gazdă de hoți. 5. relație influentă. 6. mită.