Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția blegei definiție dex
blegei
găsește rime pentru
blegei
Cuvinte apropiate:
blegi
bleagă,
blege
s.f.
1.
femeie
proastă
.
2.
femeie
molâie
/
lălâie
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia blegei
BLEG, BLEÁGĂ
,
blegi
, -ge,
adj.
1.
(
Despre
animale
) Cu
urechi
care
atârnă
în
jos
;
clăpăug
; (
despre
urechile
animalelor
) care
atârnă
în
jos
; (
despre
oameni
) cu
urechile
îndepărtate
de
cap
; (
despre
urechile
oamenilor
)
îndepărtate
de
cap
(și
atârnând
în
jos
).
2.
Lipsit
de
energie
, de
voință
(și
prost
). – Cf. scr.
bleka
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia blegei
BLEG
adj., s.
1.
adj., s. v.
prost
.
2.
adj.
indolent
,
lălâu
,
moale
,
molatic
,
molâu
,
mototol
, (
reg
.)
tofolog
, (fig.)
băligos
,
mălăieț
,
mămăligos
.
(O
ființă
~eagă.)
3.
adj. v.
clăpăug
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia blegei
Bleg
≠
deștept
,
căpățănos
,
căpos
,
cuminte
,
înțelept
,
isteț
,
mintios
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia blegei
bleg
adj. m., pl.
blegi
;
f. sg.
bleágă
pl.
blége
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia blegei
BLEG bleágă (blegi, blége)
1)
(
despre
animale
)
Care are
urechi
mari
,
lăsate
în
jos
;
clăpăug
. 2)
(
despre
urechi
)
Care este
moale
și
atârnă
în
jos
;
pleoștit
. 3)
fig. fam. (
despre
persoane
)
Care
vădește
lipsă
de
inteligență
;
prost
;
neghiob
;
nătărău
;
netot
;
nerod
;
stupid
;
năuc
;
tont
;
nătâng
. /cf. sb.
bleka
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia blegei
bleg (bleágă),
adj. –
1.
Buhăit
,
molatic
,
puhav
. –
2.
Cu
urechile
căzute
. –
3.
(S.m.)
Paiață
.
Creație
expresivă
(
Iordan
,
BF,
II, 182), cf.
bleandă
,
bleau
,
bleot
. S-a
explicat
uneori
prin sl.
blagŭ
„
bun
”, sb.
blag
„
bun
,
pașnic
” (Berneker 58; Bogrea,
Dacor.,
IV
, 794; Procopovici,
RF,
II, 133); cf. și sb.
blek
„
tont
”, cu care
coincide
întîmplător. – Der.
blegi
(var.
bleji
), vb. (a
înmuia
, a
fleșcăi
);
bleojdi
, vb. (a
fleșcăi
, a
decădea
; a
face
ochii
cît
cepele
; a-și
aținti
privirea
spre
ceva), cf.
pleoști
(
DAR
se gîndește la o der. din sl.
blistati
„a
străluci
”, „a
vedea
”,
ipoteză
ce pare
inutilă
; cf. mai
curînd
sl.
bljusti
„a
vedea
”;
dar
mijloacele
expresive
ale
rom
.
explică
suficient
această
formație
);
bleoncos
, adj. (cu
urechile
căzute
), der. cu
infix
nazal
;
bleoncăni,
vb. (a
clătina
, a
legăna
).
Probabil
aceleiași
rădăcini
expresive
îi
aparține
bloj
, adj. (
murdar
,
pătat
;
mascat
,
travestit
,
deghizat
), care se
folosește
în
Banat
; der.
bloji,
vb. (
Maram
., a
murdări
);
blojori
, vb. (a
calomnia
),
folosit
de Cantemir.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia blegei
bleg,
blegi
s.m.
1.
(
peior.
)
cap
.
2.
om
naiv
.
3.
bărbat
impotent
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia blegei
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK