, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgâi. – Et. nec.
, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec.
(a se zgâi, a se pleoști) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bleojdeáscă
tranz. pop. (ochii) A face să se bleojdească. /Orig. nec.
intranz. (despre ochi) A deschide larg (de spaimă, de nedumerire sau de mirare); a se holba; a se zgâi. /Orig. nec.