Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bleotului definiție dex
bleotului
găsește rime pentru
bleotului
BLEOT, BLEOÁTĂ,
bleoți
,
bleoate
,
adj. (
Reg
.;
adesea
substantivat
)
Prost
,
nătâng
. – Din germ.
blöd.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bleotului
BLEOT
adj., s. v.
bleg
,
nătăfleț
,
nătărău
,
nătâng
,
neghiob
,
nerod
,
netot
,
prost
,
prostănac
,
stupid
,
tont
,
tontălău
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bleotului
bleot
adj. m., pl.
bleoți
;
f. sg.
bleoátă
,
pl.
bleoáte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bleotului
bleót (bleoátă),
adj. –
Tont
,
tîmp
.
Creație
expresivă
, cf.
bleandă
,
bleau
,
bleg
(
Iordan
,
BF,
II, 182). Este
puțin
probabilă
der. din germ.
blöd
,
sugerată
de
DAR
. – Der.
bl(e)otocări,
vb. (a
clefăi
, a
strivi
, a
zdrobi
; a
vorbi
fără
șir
) se
folosește
în Mold., și
corespunde
lui
a blociori
, în Trans. și lui
a bloșticăi
, în Mold.;
blotocăreală,
s.f. (
vorbire
de
neînțeles
);
blotor
, s.m. (
prost
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bleotului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK