, blestemății, s.f. Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat +suf. -ie.
s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.
s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestemățíei: pl. blestemățíi, art. blestemățíile