pers.3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
vb., ind. prez. 3 sg. bluzeáză
vb. tr. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză. (< fr. blouser)