boțituri, s.f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.
s. creț, cută, încrețitură, îndoitură. (~ a pantalonilor necălcați.)
s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúri
f. 1) Loc unde un obiect este boțit. 2) Obiect boțit. /a boți + suf. ~tură