definiția boalei definiție dex

(pe cineva) expr. 1. a invidia (pe cineva), a pizmui (pe cineva). 2. a avea resentimente (față de cineva)

(ceva) în boale expr. a murdări un obiect în așa fel încât să nu mai poată fi curățat perfect.

expr. 1. a înspăimânta. 2. a enerva, a înfuria.

expr. 1. a se îmbolnăvi de blenoragie. 2. a se enerva, a se înfuria.

s. v. epilepsie.

boli, s.f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ♢ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ♢ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ♢ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3, (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ♢ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] – Din sl. bolĩ.

s. 1. (MED.) afecțiune, maladie, (rar) rău, suferință, (livr.) morb, (pop.) beteșug, patimă, vătămare, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală, (înv.) lâncezime, lângejune, lângoare, morbiciune, pătimire. (A pune diagnosticul unei ~.) 2. (MED.) boala lui Addison = diabet bronzat; boala lui Bazedow = bazedov, gușă exoftalmică; boala lui Hodgkin v. limfogranulomatoză malignă; boala lui Nicolas-Favre = limfogranulomatoză inghinală subacută; boala lui Pierre Marie și Marinescu v. acromegalie; boala lui Recklinghausen v. osteoză fibrochistică; boala papagalilor = psitacoză; boala Rustițki-Kahler v. mielom; boala somnului = encefalită letargică; boală mintală v. nebunie; boală venerică = (pop.) boală lumească. 3. (MED. VET.) boala lui Carré = (pop.) jigăraie, jigodie, rapăn.

s. v. capriciu, chef, ciudă, fandoseală, fantezie, fason, fiță, gelozie, invidie, maimuțăreală, moft, naz, nărav, necaz, pasiune, patimă, pică, pizmă, poftă, pornire, prosteală, ranchiună, sclifoseală, toană, viciu.

≠ sănătate

s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli (în expr. și boále: a băga în boale)

f. 1) Tulburare a stării normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afecțiune. ~ infecțioasă. ~ epidemică. ~ de piele. ♢ ~a copiilor (sau neagră) epilepsie. ~ de zahăr diabet. Boli profe-sionale boli care survin în urma exercitării unei profesii. ~ mintală psihoză. A băga pe cineva în ~e a) a băga groaza în cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supăra tare pe cineva. 2) fig. Obișnuință anormală, nedirijată de voință și de rațiune; înclinație excesivă și condamnabilă; viciu; patimă. [G.-D. bolii; Sil. boa-lă; Pl. și boale (în expresii)] /<sl. boli

s.f. – 1. Maladie, afecțiune, beteșug. – 2. Calamitate, dezastru. – 3. Hoit, mortăciune; termen ofensiv care se folosește cu privire la animale, și uneori și la oameni. Sl. bolĭ „bolnav” (Miklosich, Slaw. Elem., 15), cf. sb. bol(a) „boală”, rus. bolĭ „durere”. Cf. boli și bolnav; bală.

boli s.f. 1. animal de tracțiune; dobitoc. 2. (numai la sg.) invidie, ciudă; motiv de supărare.

s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

s. v. ciroză hidrică, hidropizie.

s. v. diabet.

s. v. boală venerică.

s. v. febră tifoidă, tifos.

s. v. febră tifoidă, tifos.

s. v. epilepsie, febră tifoidă, tifos.

s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

s. v. usturoiță.