s. pl. bulendre (pl.), calabalâc, catrafuse (pl.), troace (pl.), țoale (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~le și pleacă!)
boarfe, s.f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. – Et. nec.
f. pop. 1) Haină veche și zdrențuită; buleandră; tearfă. 2) la pl. Obiecte de uz personal (sau casnic), în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; bulendre. 3) fam. Femeie de moravuri ușoare; târfă. [Sil. boar-fă] /Orig. nec.
, s.f. – Pește mic de rîu, dintr-o specie nedeterminată. Săs. buerwan ‹ germ. Barbe, după Lacea, Dacor., III, 478; Iordan, BF, II, 192, îl identifică cu boarfe „cîrpe”.