bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.
≠ a dezbobina
vb., ind. prez. 1 sg. bobinéz, 3 sg. și pl. bobineáză
tranz. (fire, cabluri etc.) A înfășura pe o bobină. /<fr. bobiner
vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner].
vb. tr. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină. (< fr. bobiner)