boboci, s.m. 1. definitie/Calici">Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de rață. ♢ Expr. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; ageamiu; p. restr. recrut; student în primul an. – Din ngr. bubúki.
s. I. (BOT.) (reg.) bulbuc, (Transilv. și Ban.) pup. (~ de floare.) II. (ORNIT.) rățișoară, rățușcă, (reg.) rățucă, rățuică, rățușoară, rățuță.
m. 1) Pui de gâscă sau de rață. ♢ Toamna se numără ~cii rezultatul unei munci se apreciază la sfârșit. A paște (sau a păzi) ~cii a pierde timpul în zadar. 2) fig. Floare care abia începe să se deschidă. 3) fig. Persoană care abia face primii pași într-un domeniu de activitate; novice; începător; debutant. /<ngr. bubúki
s.m. – 1. Floare care începe să se deschidă. – 2. Frumusețe, minunăție. – 3. Pui de rață sau de gîscă. – Mr. bubuche, megl. babuchie. Ngr. μπουμπούϰι (Cihac, II, 639; DAR), cf. alb. bubukje. – Der. îmboboci, vb. (a se deschide, a se desface), cf. mr. mbubuk isescu.
boboci, -oace s.m., s.f. 1. (stud.) student în anul întâi. 2. (șc.) licean în clasa a IX-a. 3. tip ageamiu.