bocceagii, s.m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: boccegíu s.m.] – Din tc. bohçacı.
s. v. marchitan.
s. m., art. bocceagíul; pl. bocceagíi, art. bocceagíii
m. înv. Vânzător (ambulant) de mărfuri mărunte; coropcar; marchitan. /<turc. bohçaci