s.f. Minge de lemn folosită în jocul bocce. [Pron. boc-cia. / < it. boccia].
boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ♢ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.
adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.
s. v. parlagiu, vidanjor.
adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi
s.m. – 1. Latrinar, vidanjor. – 2. Grosolan, necioplit. Tc. boǵçi (Șeineanu, II, 55).