bocete, s.n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Lamentație improvizată, de obicei versificată și cântată pe o anumită melodie, care face parte din ritualul înmormântărilor (la țară); cântare de mort. – Boci + suf. -et.
s. plângere, tânguire, (pop.) jelanie, (înv.) jalovanie. (~ la înmormântare.)