Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bocurile definiție dex
bocurile
găsește rime pentru
bocurile
BOC
interj.
Cuvânt
care
imită
zgomotul
produs
de
lovituri
repetate
ale
ciocanului
,
ale
toporului
etc. –
Onomatopee
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bocurile
BOC
interj.
poc
!
(~! se
aude
în
poartă
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bocurile
boc
interj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bocurile
boc
s. n., pl.
bócuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bocurile
BOC
interj. (se
folosește
pentru
a
reda
zgomotul
produs
la
căderea
sau la
lovirea
cu ceva a unui
obiect
).
/Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bocurile
boc (bócuri),
s.n. –
1.
scăunel
,
taburet
al
fierarilor
. –
2.
Capră
,
bancă
pe care
șade
vizitiul
. Germ.
Bock
„
capră
;
șevalet
” (
DAR
).
Sec
. XIX.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bocurile
boc
, interj. –
Imită
zgomotul
unei
lovituri
continue
sau al unei
ciocănituri
.
Uneori
se
folosește
în
alternanță
cu
cioc
.
Creație
expresivă
. Este de
remarcat
paralelismul
der.
săi
cu cei al lui
cioc
. Der.
bocăi,
vb. (a
tuși
);
bocan
, s.n. (
ciocan
);
bocăni
, vb. (a
lovi
, a
ciocăni
; a
îmbolnăvi
);
bocănitoare
, s.f. (
pasăre
,
ciocănitoare
);
bocănitură
,
s.f. (
lovitură
;
zgomot
);
bocoi
, s.n. (
pietricică
), cf.
Iordan
,
BF,
VI
, 164;
boacăn
,
adj. (
imperfect
,
neplăcut
;
exagerat
,
gogonat
), al
cărui
sens
primitiv
a
fost
probabil
„
făcut
în
mod
grosolan
, ca prin
lovituri
de
ciocan
”, cf. cuvîntul
următor
;
bocăneț
, adj. (
diform
,
prost
făcut
);
boancă
, s.f. (
trunchi
,
butuc
,
ciot
;
plantă
,
vetrice
);
boanță
,
boață
, s.f. (
greșeală
colosală
,
definitie
/stângăcie">stîngăcie,
aiureală
), pe care
DAR
îl
reduce
la
boț
,
poate
prin
atribuirea
sensului
de „
chiftea
”, care nu ne este
cunoscut
;
boroboa(n)
ță
, s.n. (trăznaie,
prostie
), care pare a fi
formație
glumeață
,
deși
nu de
îndeajuns
de
clară
, pe
baza
lui
tărăboanță
.
Simplă
var. a lui
boancă
pare a fi
bocnă
, s.f. (
trunchi
), al
cărui
semantism
exact
este
neclar
,
căci
se
folosește
numai
în
expresii
fixe
, de
tipul
înghețat
bocnă
(Vlahuță) sau
adormit
bocnă
. Întrucît
exprimă
noțiunea
de ceva
tare
și
insensibil
,
DAR
a
crezut
că
era
vorba
de
numele
unui
mineral
;
Candrea
și Scriban
preferă
să-l
lase
fără
explicație
. Este
firească
, de
altfel
,
reprezentarea
noțiunii
de „
insensibil
” prin
imaginea
unui
trunchi
, cf. fr.
dormir comme
une
souche
, sp.
estar hecho un tronco, dormir como un tronco
.
Trebuie
să
adăugăm
că Drăganu,
Dacor.,
VIII
, 135,
explică
pe
boacănă
„
colosal
” prin mag.
bakkana, bakkano
„
gaură
”, care pare a se
folosi
cu
același
sens
figurat
din
rom
.; și că
bocnă
, după Scriban,
înseamnă
„
lut
ars
” și
derivă
din
rus
.
bok
„
coastă
”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bocurile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK